Asistenta psihologica

Daca doriti sa va asist in demersul dumneavoastra de a scapa de o fobie,  scrieti-mi un e-mail la raldum13@gmail.com.

Ce este o fobie?

       Fobia este o frica persistenta de "ceva anume", frica ce depaseste limitele normalitatii, nu se justifica decat partial si incapaciteaza viata persoanei care o resimte. Acest "ceva anume" poate fi un obiect, o activitate, un fenomen, o vietate si multe alte lucruri.

       Fobia este una din multele si uratele fatete ale fricii. Frica este un termen foarte larg, sub a carei paleta intra tot felul de temeri, spaime, fobii, anxietati, terori si groaze de toate felurile.

       Tuturor ne este frica. Frica este o emotie naturala, cu rol elementar in supravietuire. Frica are rolul unui scut, care ne tine la distanta de diverse pericole. Ne e frica de apa ca sa nu ne inecam; ne e frica de inaltime ca sa nu cadem, ne e frica de spatii inchise ca sa nu ne sufocam. Uneori, din diverse motive, credem de cuviinta  ca acest scut sa fie cat mai mare, mai tare si mai rezistent si ne trezim ca ferindu-ne prea mult, am ajuns prizonierii propriilor aparari si traim intr-un spatiu mic, ferit, ce-i drept, dar care ne ingradeste libertatea.

       Nu este nimic nelalocul lui sa avem o fobie. Dar, daca vrem sa scapam de ea, o cale buna de a incepe, este sa o luam la "bani marunti". De ce a aparut? Pentru ca o fobie nu apare niciodata din senin. Carui scop serveste? Fobia serveste intotdeauna unui scop, doar ca fobia este de multe ori o cale prea zeloasa de a implini scopul, asa zeloasa incat a ajuns sa ne faca mai mult rau decat bine. Asa cum vom vedea, ca sa scapam de o fobie, trebuie sa parcurgem acelasi drum pe care l-am parcurs cand fobia s-a creat, doar ca de data asta, facand cale intoarsa. Pentru asta trebuie mai intai sa investigam cum am ajuns sa avem o fobie.

Cum se naste o fobie?

        In 1920, John Watson "construieste" experimental o fobie. El reuseste sa induca unui baietel de 11 luni o teama puternica de soricei si prin extensie, de orice lucru care ii reaminteste de ei. Procedeul e simplu. Watson prezinta copilului, cunoscut in psihologie ca micul Albert, un soricel alb inofensiv, declansand in acelasi timp un zgomot puternic. Desi initial, cand micului Albert i se prezinta doar soricelul, fara asocierea de zgomot, acesta nu manifesta nicun fel de teama, ulterior, cand prezentei soricelului i se asociaza zgomotul puternic, micul Albert incepe sa manifeste frica fata de soricel, frica ce creste progresiv, odata cu repetarea experimentului. Dupa un timp, micului Albert incepe sa ii fie teama de iepuri si catei, avand blana alba, asemeni soricelului, ba chiar de peruci si barbi de Mos Craciun.

       Mecanismul prin care micului Albert ii este indusa teama de soricei se numeste conditionare si consta in asocierea unui stimul cu un alt stimul, avand ca rezultat o reactie anticipativa din partea subiectului caruia ii este prezentat doar primul stimul. Cu alte cuvinte, desi subiectul ia contact doar cu primul stimul, el reactioneaza si la al doilea, chiar daca este absent, numai pentru ca in trecut fusese si el prezent impreuna cu primul stimul.

       Conditionarea de acest fel, numita si clasica, a fost facuta celebra de catre Pavlov. Ea este mecanismul prin care se naste, printre altele, o fobie.

       Imaginati-va ca un copil vede pe strada un catel si vrea sa-l atinga si sa se joace cu el. Daca este tras de mana de parinti si i se spune repetat-vezi ca te va musca sau daca se intampla ca acesta sa latre, este posibil ca, pe viitor, copilul sa asocieze cateii cu pericolul, chiar nejustificat si sa planga sau sa manifeste teama la vederea lor.

       Vestea buna este ca, asa cum, prin conditionare, se ajunge la fobie, parcurgand drumul inapoi, prin deconditionare, se si anuleaza fobia.

       Revenind la experimentul lui Watson, acesta si-a propus deconditionarea fricii micului Albert fata de soricei, dar, acesta nu a mai fost adus la spital si deconditionarea nu a mai fost posibila. Dupa un secol de la experiment, H. Beck a incercat sa afle ce s-a intamplat ulterior cu micul Albert si a aflat ca, in mod tragic, acesta a murit la varsta de 6 ani de hidrocefalie.

Cum se scapa de o fobie?

       Ca sa scapam de o fobie, trebuie sa parcurgem drumul pe care l-am facut cand am capatat una, de data asta in sens invers. (vezi Cum se naste o fobie?) Ca sa eliminam teama ce insoteste obiectul sau fenomenul fata de care avem o fobie, trebuie sa invatam sa asociem acest obiect/fenomen cu o emotie pozitiva, care sa demoleze treptat teama, pana la anularea ei si la instaurarea unei imunitati in fata expunerii la stimulul declansator al fobiei.

       Expunerea la obiectul fobiei se poate face treptat, cum am vazut mai sus (prin desensibilizare sistematica) sau brusc (prin imersiune). Chiar si numai expunerea repetata, fara alte artificii, poate face sa slabeasca intensitatea fobiei, prin instalarea obisnuintei.

 Imaginati-va cazul unei persoane care a dezvoltat in copilarie o frica puternica de usile automate (de la metrou, lift, tren), evitand aceste mijloace de transport, de teama ca ar putea ramane prinsa intre ele. Evenimentul sau lantul de evenimente care i-a declansat fobia va arunca un con de umbra asupra obiectului de care ii este teama, impiedicand-o sa studieze mai indeaproape fenomenul si sa-l abordeze intr-o maniera rationala, perpetuand astfel fobia si adaugandu-i dimensiuni exagerate si irationale.  Explicandu-i-se mecansimul de functionare a acestor tip de usi, studiindu-le de aproape, avand posibilitatea de a asista la mecansimul preventiv de blocare a acestora cand intre ele se gaseste un corp, testand apoi personal acest mecanism, zona de "umbra", perceputa ca periculoasa ca invaluia acest subiect, se destrama incet-incet, pentru ca in final fobia sa dispara, lasand in loc o simpla atitudine preventiva in limitele normalitatii.

        Este de retinut faptul ca disparitia fobiei nu echivaleaza cu adoptarea unei atitudini de curaj nesabuit si ignorare a unor eventuale pericole, ci ideal inseamna revenirea la o relativa indiferenta fata de stimulul ce declansa anterior fobia, la care se poate adauga o atitudine de vigilenta in limite normale, ca in cazul tuturor lucrurilor cu potential daunator.